Dans si muzica populara

Fără îndoială, dansul folcloric românesc este una dintre cele mai preţioase bogăţii artistice ale lumii.

Pe toată suprafaţa pământului se găseşte o varietate imensă de dansuri folclorice care prezintă foarte pregnante diferenţe de la o ţară la alta, de la un popor la altul. Toate aceste creaţii artistice ale omenirii s-au dezvoltat în acelaşi timp cu dezvoltarea popoarelor care le-au produs, reflectându-le talentul şi caracteristicile spirituale şi păstrându-se până în zilele noastre, cristalizate în forme artistice de o indiscutabilă valoare.
Fără îndoială, dansul folcloric românesc este una dintre cele mai preţioase bogăţii artistice ale lumii. Dansul folcloric dezvăluie într-o manieră sinceră şi directă aspiraţiile şi sentimentele oamenilor, el este strâns legat de viaţa şi istoria popoarelor, fiind însoţitor fidel al omului, atât în momentele sale de bucurie cât şi în cele de mâhnire, el exprimă în acelaşi timp caracterul, temperamentul, forţa, agerimea, înţelepciunea şi umorul poporului. România posedă un foarte bogat şi complex tezaur folcloric. Dansurile populare româneşti cunoscute prin frumuseţea şi marea lor varietate, constituie acest tezaur alături de cântece, fabule, legende şi poezia populară.

Fiind o manifestare artistică a colectivităţii bazată pe tradiţie, dansul folcloric s-a dezvoltat fără încetare, s-a îmbogăţit prin contribuţia dansatorilor pasionaţi, care au transpus pe plan coregrafic, într-o manieră foarte expresivă, sentimentele şi aspiraţiile acestei colectivităţi. Fiecare dansator are o tendinţă continuă de îmbogăţire, o dorinţă permanentă de a-şi exprima sentimente în forme şi motive coregrafice noi. Acesta este secretul puterii inepuizabile a creaţiei coregrafice populare. Dansul popular românesc s-a întrepătruns întotdeauna cu viaţa colectivităţii şi individului deoarece la fiecare ocazie care implică manifestarea unei stări afective, cântecul şi dansul au ocupat un rol de prim ordin. Asemenea ocazii sunt zilele de sărbătoare, distracţiile, târgurile, nedeile, sărbătorile legate de muncile agricole sau de păstorit, ceremoniile legate de munca şi de fertilitatea pamântului şi bineînţeles evenimentele importante ale vieţii: naşterea, logodna şi căsătoria. În toate cazurile, dansul nu este separat de muzică. Înainte de a fi acompaniat de instrumente, s-a dansat în acompaniamentul cântecelor şi în ritmul bătăilor de palme sau cel obţinut prin instrumente de percuţie: sucitoare, dube, etc.

Caracterizându-se ca dans de colectivitate, cu execuţie unitară a mişcărilor ca şi prin caracterul, structura acestora, folclorul coregrafic românesc face parte din marea familie a dansurilor balcano-carpatice. În el se întâlneşte o mare bogaţie de ritmuri şi tempo-uri, de atitudini ale braţelor, îmbinându-se eleganţa mişcărilor lirice ale dansurilor de femei cu vitalitatea şi virtuozitatea dansurilor bărbăteşti. O serie de elemente tehnice bine conturate determină un specific naţional foarte pronunţat. Paşi cu deplasări largi sau paşi mărunţi pe loc, paşi schimbaţi sau grupe de 7-15 paşi succesivi, paşi în contratimp sau sincopaţi se combină în deplasări mici sau deplăsări mari în toate direcţiile, într-o imensă varietate de combinaţii. La acesta se adaugă intensitatea aşezării paşilor pe podea, care creşte în acest fel varietatea nuanţelor ritmice. Se întâlnesc de asemenea paşi încrucisaţi, pinteni pe podea sau în aer, o întreagă gamă de sărituri, salturi cu mare elan, paşi pe vârful sau pe tocul piciorului, alternând cu paşi pe perniţa sau pe talpa piciorului, ridicarea picioarelor în aer cu diferite amplitudini, rotirea picioarelor în aer sau la nivelul solului, bătăi pe cizmă şi pe diferite segmente ale picioarelor, piruete pe călcâie executate de fete, pocnituri din degete etc.

Preponderenţa unora sau altora din aceste elemente mai sus enumerate a dat naştere unei mari varietăţi de stiluri zonale cu un specific pronunţat, conferind personalitate zonelor folclorice distincte ce se întâlnesc în tot cuprinsul ţării. La aceasta contribuie şi variata gama a ţinutei braţelor în timpul dansului. La dansurile de grup se întâlnesc ţinuta de „hora”, dansatorii prinzându-se de mâini cu braţele îndoite din cot şi ridicate la înălţimea umerilor, ţinută de „sârbă” cu braţele sprijinite pe umerii partenerilor din dreapta şi stânga, ţinută de „brâu”, cu braţele prinse în cingătoarele partenerilor din dreapta şi stânga, ţinută cu braţele încrucişate în faţă sau în spate, cu braţele formând un lanţ ridicat deasupra umerilor sau un lanţ de braţe coborâte.

La dansurile de perechi, varietatea apare şi mai pronunţată prin posibilităţile diferite în care partenerii se prind. Fără a fi posibil de a delimita strict zonele folclorice care se disting prin specificul manierei de dans şi de interpretare, deoarece manifestările coregrafice ale acestor zone se interfereaza ca şi de altfel toate manifestările folclorice, totuşi numeroasele zone cu caracter strict local pot fi grupate geografic în zone mai întinse corespunzând vechilor provincii istorice. Putem vorbi astfel de zonele folclorice ale Moldovei, Munteniei, Olteniei, Banatului, Crişanei, Transilvaniei de Nord, Centru şi Sud şi Dobrogei. Nu puteam încheia succinta imagine a folclorului coregrafic românesc fără a arăta o particularitate deosebită care îl însoţeşte pe tot timpul desfăşurării sale, angrenându-l într-o manifestare sincretică de creaţie populară. Este vorba de însoţirea dansului cu creaţia poetică.

În timpul dansului, flăcăii şi fetele zic „strigături” a căror manieră interpretativă diferă de la o zonă la alta. În Moldova se strigă sacadat pe ritmul paşilor. În Oaş şi Maramureş, „ţipuriturile” se cântă în intonaţii interesante, specifice. În Transilvania de centru şi sud ca şi în ţara Crişurilor se desfăsoară adevarate dialoguri între fete şi baieţi, iar în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea aceste strigături au rolul de conducere a dansului prin anunţarea figurilor. În peisajul general balcanic, România are o pondere semnificativă datorită vechimii dansului, portului popular şi strigăturilor însoţite de muzica specifică diferitelor zone ale Carpaţilor.